HAI CHEFEREUL!
(LEGĂTURI CU
LITERATURA DISIDENTĂ)
Obiectivul Notei informative de mai jos este, conform specificaţiei din capul paginii, serviciul financiar-contabil CFR. Straniu! Ce legătură să fi avut aligore cu filigore, greu de spus. Ciudăţenii ale potecilor întortocheate din dosarele Securităţii cu oameni, chipuri, instantanee, rareori viaţa ştiută de noi toţi, mai mult coperte, rumeguş, gust de carton îngălbenit de vreme, pagini dactilografiate aşijderi. La primire, pe post de receptor, maior Misici Gheorghe (zicem toţi: Să fie primit!). Sursa, adică emiţătorul, cum se spunea pe vremea semioticii, dumnealui turnătorul Olteanu Ioan citeşte Sfânta Notă (zicem toţi: Să luăm aminte!). Pe urmă, după receptare, maiorul zice „Pace ţie, turnătorule!” Canalul comunicaţional este casa conspirativă inspirat denumită „Babescu” (să-i zicem sfânt lăcaş în care se adăpostesc cei cu credinţa naţional- comunismului de obşte). Cât priveşte data şi vremea ei, putem spune că fusese pe atunci toamnă târzie cu moină, ploi, frig, vreme de beţie şi de lectură literară, aşadar 23 noiembrie în anul 1966, cu cinci zile înainte de a avea loc la hotel Plaza din New York un bal mascat de-i zicea The Black and White Ball(Balonul alb şi negru): gândit, realizat şi dus la capăt de Truman Capote în onoarea lui Katharine Graham, domniţa care a avut cârma gazetei patru ani mai târziu, când cu scandalul Watergate, acela care l-a scos la pensie din Biroul Oval pe Richard Nixon, turistul lui Ceauşescu în vizită pe la Piaţa Obor în august 1969.
Aşadar, pe când lumea liberă benchetuia pe la balul mascat al lui Capote, în casa Babescu se petrece actul de primire-predare al Notei informative: de la Olteanu Ioan la Misici Gheorghe. Maiorul! Cât despre conţinutul ei, îl reproducem cu grijă mai jos spre a înştiinţa cititorul de astăzi despre însemnătatea istorică a informaţiilor oferite de emiţătorul Olteanu pentru ca receptorul Misici să apere statul de asemenea gândiri şi vorbe deşănţate şi necuvenite. Iată Nota: Primeşte: maior Misici Gheorghe Obiectiv: Serviciul financiar CFR Sursa: „OLTEANU IOAN”
Casa: ” BA B E S C U ”
Data: 23 noiembrie 1966
Nota informativă
Vă informează sursa că în repetate rînduri a auzit pe I. A. redactor la revista „ORIZONT” plîngîndu-se că de la venirea lui SORIN TITEL în cadrul redacţiei a început un fel de dezorganizare a muncii şi s-au creiat „bisericuţe”. Îşi exprima nemulţumirea că SORIN TITEL nu lucrează nimic, prezenţa la serviciu fiind zilnic de cca. o oră, iar în repetate ocazii şi absentează. Nu-mi amintesc cine mi-a relatat că acasă la SORIN TITEL se fac adunări cu scopul unor audiţii muzicale şi discuţiilor (sic!) pe teme artistice. Se citesc pasaje din unele cărţi apărute în colecţia de buzunar franţuzească. Ba încă şi dr. JIVAGO, romanul lui B.PASTERNAK, pe care gazda îl posedă. La aceste adunări luau parte actorul T. cu soţia (în momentul de faţă aceştia sînt certaţi cu SORIN TITEL), inginerul-pictorR. şi un elev sau student al cărui nume nu-l cunosc, jînăr care jocuieşte la SORIN TITEL şi este nepotul contabilului SUVAGĂU dela serviciul contabilităţii Regionala C.F.R. care de asemenea îl vizitează pe SORIN TITEL, deşi între ei este un mare decalaj de cultură.
Timişoara la 22 noiembrie 1966
- ” OLTEANU IOAN „
CE AR FI CREZUT TRUMAN CAPOTE DESPRE DEBUTURILE DUSM~NOASE?
Urmare a gravelor, cum ziserăm, gândiri & vorbe deşănţate şi necuvenite, s-au luat degrabă măsurile necesare. Astfel, la rubricaţia OBSERVAŢII, c areva din aparatul Securităţii scrie: „SORIN TITEL este lucrat în dosar de verificare de către tovarăşul maior CO{ERIU IOAN.” „Aferim”, zice aparatul, timp în care maiorul Misici Gheorghe dă drumul următoarelor instrucţiuni folositoare, dactilografiate în josul Notei, şi anume:
„1. De a stabili caracterul legăturilor între ȘUVAGĂU şi SORIN TITEL.
- Ce cunoaşte legat de activitatea politică şi profesională a lui SUVAG~U inginerul-pictor R.”
La urmă de tot intervine decisiv maiorul Bota Gheorghe, care, la 13 decembrie 1966, zice:
„Maiorul CO{ERIU să analizeze acest material şi apoi să mi se raporteze care este realitatea.
(De) analizat dacă în afară de lucruri pozitive în aceste adunări la SORIN TITEL nu se debutează sau nu se prezintă unii din scriitori şi lucrări personale, care nu sînt admise.”
Ca de obicei, Nota + măsurile, indicaţiile, instrucţiunile şi rezoluţiile sunt dactilografiate de aceeaşi Eotvos Ecaterina. Plictisită, ca de obicei!
În sfârşit, să spunem că acum, la capătul citirii Notei, ne luminăm şi noi, hermeneuţii paginilor ei, în legătură cu „Afacerea aligore cu filigore”, cum ne-am nevoit să denumim inexplicabila sintagmă de la rubrica Obiectiv a numitei Note informative, datată cu cinci
informativă este creaţie a informatorului Doru Mihai, la primire se află maiorul Janto Petru, locul recepţionării se numeşte FLAC~RA, la început de noiembrie burniţos, în ziua de 11, anul 1966. „NotĂINFORMATIVĂ
VOINESCU CONSTANTIN. Sursa a continuat urmărirea lui. In activitatea sa nu a intervenit însă nimic deosebit. Este acum în anul 4. Bazîndu-se probabil pe faptul că în anul V nu se prea mai pun absenţe, a plecat pentru 2 săptămîni acasă la Piteşti. El spunea că pleacă pentru a aranja ceva şi cu postul avînd în vedere apropierea repartizării lăudîndu-se că are post asigurat la o şcoală din Piteşti. E cunoscut în lumea literară a Timişorii, fiind bun amic cu SORIN TITEL şi alţii. In ce măsură e prieten cu SORIN TITEL a spus-o singur, angajîndu- se faţă de un coleg al său, că în caz de nevoie să-i pună la dispoziţie acestuia apartamentul lui SORIN TITEL pentru o aventură amoroasă. Ceea ce se pare că atestă un grad înalt de amiciţie între cei doi. In legătură cu „revista” de anul trecut — lucru semnalat de sursă la timpul cuvenit – nu a intervenit nimic nou. Totul a fost abandonat, „mişcarea” neprinzînd rădăcini.
In răstimpul cînd a început şcoala a continuat să joace remi sau poker. Colegii spun că rareori îşi respectă datoriile pecuniare.
Timişoara, 10.11.1966
„DoRu MIHAI”
N.B.
VOINESCU a fost semnalat în anul şcolar 1965-66 că ar fi iniţiat redactarea unei „gazete” – foi volante cu caracter „literar” la care să colaboreze colegii de an pe tema problemelor lor interne care apoi să circule între ei «făcînd haz de unul sau altul» etc. Pe atunci a primit sarcina de a descifra acest caz în sensul de a vedea dacă nu urmăreşte şi un scop duşmănos. Nefiind coleg de an (în urma repetenţiei) cu VOINESCU a fost instruit să folosească prilejurile ivite prin sau alte posibilităţi de a mai sta cu el de vorbă în sensul cunoaşterii poziţiei lui prezente.
Nota în copie la tov. Mr. COSERIU (pentru TITEL SORIN), alta la VOINESCU – Cap.IV.
JANTO PETRU
11.11.1966
Agentul să fie dirijat cu sarcini concrete legat de aspectele care ne interesează din activitatea acestui element.”
Maior KRISTOF LADISLAU
Dact. S. E.”
(Dosar CNSAS 1943, vol. I, pp. 8386)
Articolul a fost publicat în versiune primă în revista Orizont. Multumim autorilor pentru permisiunea de a-l reproduce.