VIGHI/MARINEASA: Toane şi poftă de viaţă în vremuri grele

DANIEL VIGHI & VIOREL MARINEASA

CONTINENTUL GRI

TOANE SI POFTĂ DE VIAŢĂ IN VREMURI GRELE 

In data de 29 noiembrie 1966, agentul „Traian” predă Nota informativă căpitanului Suciu Ioan. In dosar se menţionează că normal ar fi fost ca respectiva Notă să fie preluată de „Tov. Mr. Coşeriu I.” N-a fost să fie, ne putem imagina epic faptul că tovarăşul maior o fi fost undeva la o nuntă, la Lugoj, poate la Caransebeş sau, de ce nu? în vreo comună alăturată, cu nevasta, cu copiii. La „etatea gradării” o fi avut urmaşi adolescenţi, prin clasele a opta sau a noua, aşa că precis i-a luat cu el. Dacă luăm în calcul faptul că 29 noiembrie 1966 era o zi de marţi, ne putem schimba scenariul, e greu de presupus, chiar şi la Petroman, că ar fi avut careva ideea de a ţine nunta chiar atunci, într-o zi de marţi. In plus de asta, deşi suntem într-un regim care pretindea că nu ţine deloc seama de poruncile bisericeşti, totuşi, la Petroman, ba şi la Caransebeş, e greu de imaginat o nuntă în postul Crăciunului.

Prin urmare, căpitanul Suciu s-a întâlnit cu agentul Traian în locul maiorului Coşeriu, deoarece acesta era plecat la băi, la un tratament, să zicem la Govora, pentru că la Călacea e de neînchipuit ca un ofiţer superior al Securităţii statului să-şi petreacă vacanţa la tratament balneo. Tot din dosar aflăm că nota este preluată în afara casei conspirative, aşa găsim notat în colţul din stânga sus, chiar sub dată. Scrisese acolo doamna dactilografă la cererea, bănuim, a căpitanului, informaţia succintă: „în afara casei”. Putem, de bună seamă, să ne preînchipuim şi aici de ce aşa. Să fi fost casa conspirativă indisponibilă prin plecarea tov. maior la băi, să fi avut doar domnia sa cheia de la curte. Sau de la bloc, în aşa fel încât tovarăşul căpitan Suciu să fie obligat să preia respectiva notă chiar în uliţă („în afara casei”), cu iminentul pericol de a fi văzuţi de vreun trecător. Sau, poate, gazda Securităţii să nu fi fost de acord ca cei doi să se întâlnească în casă, în condiţiile absenţei maiorului. Se poate şi aşa, orice se poate, oamenii, chiar şi în regimul popular, erau imprevizibili şi cu toane. In tot cazul, Nota informativă a ajuns la Direcţie şi, de aici, la Dosar. Ceea ce dezvăluie ea este o tumultuoasă viaţă de cenaclu, a Uniunii

Scriitorilor, filiala Timişoara. Ca să o putem ilustra, vom reproduce integral textul acesteia. Iată-l:

DILEMELE SECURITĂŢII PRIVIND SIMBOLUL ȘI ALEGORIA

„Sedinţele cenaclului literar al filialei Uniunii Scriitorilor în intervalul 2-23 noembrie 1966:

• In 2 noiembrie a citit versuri G. DRUMUR / GHEORGHE PAVELESCU secretar literar la Opera de Stat. Referatul 1-a făcut tînărul C. U. iar la cuvînt s-au înscris AL. JEBELEANU, N. TIRIOI, A. DUMBRĂVEANU şi N. CIOBANU. In general toţi şi-au exprimat preţuirea lor. Controverse s-au iscat asupra unor afirmaţii în legătură cu teoria literară despre diferenţa dintre simbol şi alegorie. Concluziile: poezia lui G. DRUMUR are calităţi formale clasice, ideea este elaborată cu aspiraţii plastice şi cu un ton e resemnare subterană /C. U./.

In 9 noembrie s-a discutat pe marginea volumului recent apărut de LAURENTIU CERNEŢ.

In 16 noiembrie a citit proză ION DUMITRU TEODORESCU / psihotehnician l a C.F.R., originar din Brăila/. Nuvela era istoria crizei unui sentiment de dragoste. I s-a analizat atît modul scrierii /stilul/ cît şi problema temei de TRAIAN LIVIU BiRĂESCU, MIHAIL CAZACU /de la Facultatea de Filologie/, N. CIOBANU, NICOLAE PIRVU /de la Inst. de 3 ani/ şi Mircea Şerbănescu. S-au exprimat mai mult rezerve asupra însuşirilor stilistice ale prozatorului a cărui profesie se reflectă şi în limbajul folosit prin termenii tehnici inacesibili tuturor cititorilor.

• In 25 noembrie a citit 2 schiţe M. D. /fiul lui G. PAVELESCU/. Referatul a fost făcut de SORIN TITEL. Au mai participat la discuţii N. TIRIOI, I. A., tînărul /student/ A. NEGRU, MIRCEA SERBĂNESCU şi N. PIRVU. Toţi au avut cuvinte de laudă deşi rezervele formulate constau în alegerea nu întotdeauna izbutită, a momentelor mai semnificative pentru subiectul schiţelor. Una din schiţe reflectă viaţa unei studente de azi fără ca totuş mediul ei de existenţă – colectivul – să fie mai insistent sugerat sau descris.

R0MULUS FABIAN – nu mai participă la fiecare şedinţă /a lipsit la două/. Din afirmaţiile sale reiese că îşi lucrează partea a Il-a a romanului trimis la editură. Propriu- zis îşi reface şi-şi transcrie caietele scrise deja. Nu mai scrie versuri deşi nu toate cele scrise în trecut a putut să le publice în volumele apărute. Este foarte necăjit că nu i se trimite nici un fel de răspuns din partea editurii din Cluj.

1. Traian.

OBSERVAŢII: Nota este dată de agent ca urmare a sarcinilor trasate anterior, avîndu-se în vedere că unele din elementele specificate sînt urmărite de noi.

• FABIAN ROMULUS, fost şef de garnizoană legionară, este urmărit informativ de către Biroul 1, prin acţiune informtivă.

INSTRUCŢIUNI: Agentul a fost instruit pentru a ne stabili conţinutul relaţiilor dintre FABIAN R0MULUS şi BIROU VIRGIL, semnalat anterior, care este părerea lui BIROU VIRGIL despre FABIAN R. şi opera sa, precum şi date o amănunţite despre BIROU VIRGIL.

• In discuţiile cu FABIAN R0MULUS să ne stabilească toate caracteristicile literare ale operei sale /vol. II al romanului/ respectiv care este tema acestei lucruri şi părerile sale despre aceasta.

MĂSURI: copia notei se va preda la Biroul I”

(dosar CNSAS, nr. 1943, vol.1, pp. 78­79).

MÂNCĂTÓRII DE IERI SI DE ASTĂZI

Inevitabil, dosarele conţin mormane uriaşe de bârfe, ranchiune de toate mărimile şi perspectivele, stări de nemulţumire, delaţiuni, vorbe ipocrite, dedublări, minciunele. Ura din lume este cel puţin la fel de mare ca iubirea, dacă nu o fi mai dihai, dovadă lagărele, războaiele, deportările, crimele, răzbunările. E greu să găseşti serii sinonimice paralele ale iubirii semenilor. Aşadar, I. A. nu iese din cadrele umanităţii dintotdeauna, este asemenea oamenilor de pretutindeni. Nimic nou în Nota informativă pe care o primeşte căpitanul Prescure Vasile de la agentul „nostru”, vorba organelor, pe numele său de împrumut ” Ardeleanu”. Inmânarea Notei se întâmplă chiar la domiciliul agentului la care s-a deplasat personal Prescure Vasile, căpitanul. Acolo o fi primit de bună seamă un deţ de răchie, poate vin de casă, sau ‘ ‘cafă Inka”. Aflăm din Notă cum stătea comunitatea scriitoricească din punctul de vedere al mâncătoriilor reciproce. Aşa ieri. Aşa astăzi. Aici nu sunt mari deosebiri. Diferenţa istorică este dată de mijloace şi de instrumentalizări în care se implică statul şi partidul. La toate acestea asistă dintre birouri şi dosare Securitatea.

„Referitor la unele discuţii pe care I. A., secretarul organizaţiei de partid a Filialei Uniunii Scriitorilor din Timişoara, le-a avut cu cîţiva din membrii cenaclului literar «Al. Sahia», acasă la Dumitru Siniteanu, referitor la obiectivele ce trebuie să stea în centrul atenţiei celor ce scriu la unele realităţi din Timişoara

Discuţiile au început – în ziua de 27.11.1966, dimineaţa la Cofetăria Tineretului, cînd C. M. a relatat lui I. A. şi D. S. cîteva aspecte din nimicnicia sufletească a unor ingineri de la staţiunea viticolă din Miniş.

Auzindu-le I. A. l-a îndemnat pe C. M. să le dezvolte în schiţe sau nuvele pentru a biciui cu putere şi a demasca goliciunea unor oameni. Acasă la D. S. de faţă cu C. M., I. A. şi-a continuat ideia afirmînd că toţi cei ce vor să devină scriitori, trebuie să spună în primul rînd lucrurile pe nume, fără menajamente, să laie în carne vie chiar dacă această poziţie a lui i-ar priva de libertate. Numai în felul acesta – susţinea I. A. se poate face o libertate adevărată.

1. M. s-a angajat să atace în viitoarele lui lucrări asemenea subiecte, primind din partea lui I. A. că i le va publica într-un grupaj, într-un număr al ” Orizontului” din anul viitor, însoţit de o prezentare a lui M. şi de fotografie, oricîte greutăţi ar întîmpina din partea lui Jebeleanu, Dumbrăveanu, Şerbănescu pe care îi prezintă în continuare drept cretini, nulităţi literare, etc.

Referitor la JEBELEANU a afirmat, de asemenea, el a fost, înainte de 23 august, un profascist notoriu, lucru pe care spunea că îl poate dovedi oricînd (la fel ar spune şi despre Mircea Şerbănescu) din anumite articole şi lucrări publicate, menţinerea lui în partid explicînd-o prin faptul că în perioada verificărilor, s-a internat la un sanatoriu T.B.C., de unde la ieşire, a fost trimis la Filiala Uniunii Scriitorilor. Ajuns în funcţia de preşedinte al Filialei, JEBELEANU – spunea I. A. – s-a înconjurat tot de oameni pătaţi – Dumbrăveanu-Trăpăduş, Şerbă­nescu, Sorin Titel – pe care să îi aibă la mînă cu anumite păcate şi pe care să-i poată avea la discreţia sa.

Aceşti oameni, în frunte cu JEBELEANU – spunea I. A. – au mai putut fi stîrniţi atîta timp cît am avut lîngă mine pe Teodoru, acum însă rămînînd singur, nu mai prea pot face nimic deoarece chiar dacă sînt secretar al organizaţiei de partid, nu mă iau în seamă, lucrîndu-mă prin spate, scoţînd lucrările pe care le propun spre publicare, în lipsa mea, sau pur şi simplu, fiind în minoritate, neglijîndu-mă.

Această situaţie se datoreşte – spunea I. A., faţă de C.M şi D.S. – şi faptul [ui] că Ghoracov, fostul secretar al comitetului Regional de partid a nesocotit complet mişcarea literară din Banat, ţinînd în frîu orice tendinţă novatoare, iar în prezent, noul secretar cu propaganda, de cînd e el secretar, nici măcar n-a stat de vorbă cu mine, deşi sînt de trei ani secretar de partid, pentru a se interesa de activitate, realizările s-au [sic!] problemele de viaţă ala scriitorilor din Banat.”

(dosar CNSAS, nr. 1943, vol.1, pp. 80­81)