VIGHI/MARINEASA: DE LA ARHONDARIC LA DOSAR OPERATIV

DANIEL VIGHI & VIOREL MARINEASA

CONTINENTUL GRI

-episodul IX

DE LA ARHONDARIC LA DOSAR OPERATIV

Limbajul documentelor fostei Securităţi este peste tot la fel. Poate că aşa sună si cel de la STASI din fosta DE-DE-ER (citeşte Re­publica Democrată Germană): un ceva aseme­nea bilanţului contabil sau rapoartelor la con­gresele pecere. Aşa fiind, documentele dobân­desc , la mai bine de două decenii, un neaşteptat efect stilistic, confirmând (şi aici!) teoria lui Eugen Negrici despre expresivitatea involun­tară pe care acesta o dibuia prin vechile terfeloa- ge ale literaturii române premoderne. Acolo, vorbe precum “Fost-au luat Iordachi Cantaco- ziono şi Toma frate-său toate moşiile Ceaureşti- lor, pentru acea pradă ce li-au făcut Gheorghii Ştefan-vodă, cu dreptate şi cu giudecată” (din Ion Neculce cetire) – aici, alte rosturi şi rostiri: “Dosarul de verificare a fost deschis în baza materialelor informative din care rezulta că numitul TITEL SORIN avea o poziţie ostilă orînduirii noastre socialiste şi în calitate de scriitor milita pentru excluderea tematicii so­ciale din literatură.”(dosar 1935, vol. 1)

Că aşa stau lucrurile, că, adică, limbajul vechilor (nu Cazanii), ci dosare operative are virtuţi expresive, îl puteţi afla la spectacolul Geaninei Cărbunariu, de-i zice Tipografic Ma­juscul, la Teatrul Odeon. Cităm din prezentarea piesei, aşa cum am citit-o pe site-ul respectiv:

“Spectacolul este o coproducţie dramAcum şi Festivalul Internaţional de Teatru de la Nitra, Slovacia, în parteneriat cu Teatrul Odeon şi face parte din proiectul european Vieţi paralele – Secolul 20 văzut prin ochii Poliţiei Secrete.

Vieţi paralele – secolul 20 prin ochii poliţiei secrete este un proiect al Festivalului Internaţional de Teatru Divadelnâ din Nitra care pune în conexiune artişti, co-producători şi instituţii partenere din şase ţări: Cehia, Ungaria, Germania, Polonia, România şi Slovacia. Artişti din foste ţări socialiste au creat şase producţii de teatru bazate pe studiul materialelor păstrate în arhivele poliţiei se­crete. Toate aceste producţii îşi vor avea premierele mondiale în timpul Festivalului Internaţional de Teatru Divadelnâ din Nitra, între 27 septembrie – 2 octombrie 2013.

Gianina Cărbunariu a ales să lucreze pe dosarul minorului Mugur Călinescu. Mugur Călinescu (28 mai 1965 – 13 februarie 1985) avea doar 17 ani şi era elev la Liceul A.T. Laurian din Botoşani când, în septembrie 1981, a alertat organele de Securitate timp de o lună pentru că a scris pe ziduri şi panouri inscripţii menite să provoace în oameni o reacţie faţă de încălcarea flagrantă a tuturor drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, faţă de situaţia dezastruoasă a economiei din acea perioadă. După ce a fost prins, a fost continuu chemat la Securitate. La doi ani după momentul sep­tembrie 1981, Mugur Călinescu se îmbolnă­veşte de leucemie şi moare în anul 1985.” (http://www.teatrul-odeon.ro/diverse/tipografic-majuscul-diverse.htm).

Prin urmare, în loc de “Arhondaric” – “Dosar operativ”, în loc de “musaip înpărătesc” – “adjunct al Ministrului, general-maior Cutărică Constantin”, în loc de ” paşă” – ” Şef de direcţie”, în loc de “capichihăi moldove­neşti” – “ofiţeri ai Direcţiei Regionale Banat, Serviciul III”. Etc. şi etc.!

Străbatem mai departe prin note infor­mative, ani, luni, şedinţe de cenaclu, vorbe multe şi supravegherea lor ca nu cumva să scape vreuna “cu caracter duşmănos”. Iată-l pe agentul “Traian” lucrând informativ la o şedinţă de cenaclu în problema “Arta” cu o notă din 10 ianuarie 1967, însoţită de binecuvântarea consemnată în dosar sub îorma unei observaţii finale aparţinând maiorului Coşeriu Ioan.

“Problema: ARTA Primit: Mr. COŞERIU IOAN Agentul: “TRAIAN”

Data: 10-1-1967 NOTĂ INFORMATIVĂ Intre 21 decembrie 1966 şi 4 ianuarie 1967 au citit la Cenaclul Filialei U. Scriitorilor următorii:

La 21 decembrie NICOLAE PIRVU, lector de la Institutul de 3 ani, proză. Nu ştiu cum s-a desfăşurat şedinţa. La 28 decembrie GABRIELA IOAN din Lugoj versuri. Referat, favorabil, l-a făcut SERGIU LEVIN. Tînăra a fost adusă să citească cred din iniţiativa Iui ANGHEL DUMBRĂVEANU care dealtfel a şi condus şedinţa. GABRIELA IOAN a fost lansată de revista clujeană “Tribuna” ş-ar face parte din cercul literar de la Lugoj. La discuţii au participat: ION MAXIM, care a lăudat referatul dar a ironizat eforturile “filozofice” ale poetei. A pomenit de poezia pură a Abatelui Bremond, deşi a mai pomenit şi de Paul Valery (ca de cele două direcţii ale poeziei moderne) şi s-a arătat convins că poezia trebuie să trezească emoţia iar nu respectul cum spune laudativ SERGIU LEVIN despre tînăra poetă. MAXIM se declara sceptic în privinţa evoluţiei de viitor a poetei. O găsea prea enunţiativă. I-a răspuns în puternică opoziţie SORIN TITEL, care s-a arătat plictisit de vorbăria lungă a lui MAXIM. I se găseşte calităţi în puritate, autenticitate. TITEL era de părere că asta presupune o coborîre în experienţă şi poeta are un fior de autenticitate în toate versurile. Au mai luat cuvîntul în continuare, studentul TURCUŞ care a salutat intervenţia lui TITEL, N. ŢIRIOI şi DUMBRĂVEANU, toţi în mod favorabil versurilor citite, ultimul dezavoindu-l (sic!) din nou pe MAXIM. N. CIOBANU şi

ANDREI LILLIN, în schimb, îl apărase (sic!) şi se îndoiau de calităţile versurilor. La şedinţă au participat 32 persoane dintre care foarte mulţi necunoscuţi, probabil veniţi pentru prima dată de la Lugoj (?).

La 4 Ianuarie 1967 a citit două proze judecătorul OCTAVIAN POPA (colaborator al revistei “Orizont” şi participant regulat al Cenaclului. Schiţa O întîmplare de demult e mai mult o fabulă reformată (sic!); cealaltă O lungă aventură era mai mult ancorată în actualitate. Referatul l-a făcut psitrotehniceanul (sic!) TEODORESCU (un membru mai nou al Cenaclului). Au vorbit apoi N. ŢIRIOI, TRAIAN LIVIU BIRĂESCU, VASILE CREŢU, M. ŞEBĂNESCU, AL. JEBELEA- NU şi ANDREI LILLIN. Negativ în aprecieri a fost VASILE CREŢU, iar ANDREI LILLIN a spus că în ultima vreme la Cenaclu se fac numai analize de conţinut deşi problema ar­tistică nu se rezolvă din punct de vedere al conţinutului, ci trebuie să se ia în primul rînd seama de intenţionalitatea artistică. Au parti­cipat 27 persoane, Iar şedinţa a fost condusă de SORIN TITEL.

1. “TRAIAN”.

OBSERVAŢII:

Numiţii: TITEL SORIN, ION MAXIM şi TRAIAN LIVIU BIRĂESCU sînt urmăriţi în acţiuni informative.

Agentul are sarcina permanentă de a ne informa despre activitatea, comportarea şi legăturile acestora în cadrul Cenaclului literar. În deosebi interesează a se stabili dacă cei de mai sus răspîndesc ceva pentru estetica necorespunzătoare, promovează o literatură străină indicaţiilor date de conducerea noastră de partid şl sprijină elemente cu trecut poli­tic dubios.

Nota în copie la cele trei acţiuni infor­mative.

1. Mr. COŞERIU IOAN.” (dosar 1943/ I, pp. 66-67)

O ZI DE NAŞTERE SUB ZODIA TOVARĂŞULUI VÎRTACI

Într-un zigzag temporal aiuritor, ca într- o maşină producţie H. G. Wells căreia i s-a defectat direcţia, în imediata continuitate a notei informative despre creaţia lirică a numitei Gabriela Ioan din Lugoj şi cea epică a numitului judecător Octavian Popa din Timişoara, urmează o creaţie informativă a informatorului “Nicolae Bolovan”, care, cu câteva săptămâni înainte, în 1966, în luna decembrie, relatează ceea ce se întâmplă la cheful de ziua de naştere a obiectivului. Nota este înmânată maiorului, acelaşi Coşeriu Ioan, în casa conspirativă cu nume codificat Neagu Ioan. Faptele sunt grave şi pline de avânt tineresc întreţinut de alcool, este iarnă, în data de 7 decembrie, o fi nins deja, se apropiau sărbătorile de iarnă: artiştii tineri îşi cam fac de cap! Iată faptele într-o reuşită desfăşurare cinematografică:

“In seara zilei de 7 decembrie 1966 SORIN TITEL şi-a sărbătorit ziua de naştere, la domiciliul său, avînd următorii invitaţi: pictorii COTOŞMAN, R., doctorul psihiatru L., Ş. F. cu soţia, ANGHELDUMBRĂVEANU cu soţia, VICTOR GAGA cu soţia, încă o pereche necunoscută, se pare că un asistent universitar cu soţia, două asistente de la filozofie, probabil de la Cluj, elevul ce stă permanent la SORIN, şi încă un tînăr, căruia i se spunea “Prinţul” sau “Diplomatul,”, despre al cărui tată se spune, că după ce a lucrat în diplomaţie, acum e în C. C. al P. C. R. Doctorul L., în mijlocul camerei după ce se consumase băutură apreciabilă, spunea patetic “Deci să scriem pe înţelesul maselor… Creaţi băieţi pentru vulg, arta mare lăsaţi-o pe mîini mai curajoase”. Se vedea bine nuanţa ironică din expresia sa. SORIN TITEL, patronînd discuţiile, a spus “Lăsaţi-mă cu masele, că mi-e scîrbă”, la care DUMBRĂVEANU, prudent, a replicat “Domnul L. pledează pentru arta mare, deci nu te supăra, SORINE”. R. îi adusese un tablou cadou lui SORIN şi a fost cerută părerea sculptorului GAGA, preşedintele filialei U.A.P. Timişoara dacă tabloul este frumos, la care VICTOR GAGA a spus că nu-i place, R. s-a întors într-un colţ cu COTOŞMAN şi L. şi le-a spus “Ăsta nu pricepe, e prolicultist”. De fapt, nici lumea asta selectă de la SORIN nu prea se ridică la înălţimea aceea ce vreau eu”. Apoi doctorul L. a deschis o discuţie despre laşitate. “Toţi sîntem laşi” – spunea el “pentrucă nu avem curajul să spunem lucrurilor pe faţă”. “Nu-i încă timpul, replică DUMBRĂVEANU. Explicaţii n-au mai venit, despre ce era într- adevăr vorba. De fapt cam toate discuţiile se purtau cu fraze frînte, aluzive, ironice. Apoi SORIN TITEL a deschis discuţia despre o schiţă de a lui din nr. 10 al revistei “ORIZONT”, care a fost scoasă de Direcţia presei. “Toţi sînt incapabili – spunea SORIN – dar cel mai incapabil şi incult e tovarăşul ăsta VÎRTACI de la regiune, care nu înţelege nicio boabă despre artă. De aceea nu evoluăm, nu vom face nimic şi m-a şi acuzat că eroul din romanul meu este un ratat, care pledează pentru renunţare la creaţie: ăsta-i adevărul, că sub oameni ca VIRTACI nu se poate împlini”.

Apoi, eu, care nu ziceam nimic, să mă creadă ataşat lor, am zis că “totuşi, deşi puţină, avem literatură bună”. Doctorul L. m-a contrazis, spunînd că ” n-avem nimic, domnule, nici literatură, nici artă. Sîntem cu un secol în urma Europei şi tot mereu rămînem în urmă”. Apoi, eu m-am simţit rău, şi am plecat cînd discuţiile erau mai aprinse.

Timişoara la 21 decembrie 1966″

1. “Nicolae bolovan”

OBSERVAŢII

Numitul SORlN TITEL, redactor la revista “ORIZONT” din Timişoara, este urmărit prin dosar informativ individual fiind semnalat cu manifestări duşmănoase şi că promovează concepţii estetice străine celor marxist-leniniste.

INSTRUCŢIUNI:

Agentul are în continuare următoarele sarcini:

Va stabili toate legăturile ce le are SORIN TITEL atît cu persoane care îl caută la redacţie cît şi cu cele din afara redacţiei; discuţiile pe teme politice purtate de acest element şi poziţia faţă de regim, ce lucrări literare pregăteşte, orientarea lor politică, dacă are preocupări pentru literatură de “sertar”. Activitatea, comportarea şi legăturile ce le are în cenaclul literar timişorean.

MĂSURI:

Nota în copie la dosarul de verificare. Se va analiza dosarul de verificare şi se vor face propuneri pentru preschimbarea în dosar informativ individual. Se va identifica şi verifica dr. L. – maior Coşeriu Ioan

– scris în patru exemplare – dactilo. : Otvos Ecaterina

Articolul a fost publicat în versiune primă în revista Orizont. Multumim autorilor pentru permisiunea de a-l reproduce.